Consideratii privind evolutia si standardul CRB

 

Descarca

1. Cuvânt înainte

Materialul pe care vi- l prezint reprezintă punctul de vedere cu privire la stadiul actual al rasei CRB al următorilor:

•Cristian Moroşanu, presedintele A.Ch. Suceava,
•Dorin Ghiuţă, proprietarul canisei “de Humor”
•Macovei Stroe, proprietarul canisei “de Plai Vrâncean”
•Vasile Vasiliu, proprietarul canisei “de Rădăşeni”
•Aurel Giurgea, proprietarul canisei “de Varancha”
•Marius Pop, proprietarul site- ului www.bucovinadogs.ro
•Rîznic Edward, proprietarul canisei “de Şapte Coline”
•Pr. Vasile Furdui, proprietarul canisei “de Bârnova”
•Sebastian Raţiu, proprietarul canisei “of Buffalo”
•Cristian Beleca, proprietarul canisei “de Ariniş”
•Gheorghe Hojbotă, Manastirea Humorului
•Vunvulea Mihail, Focsani, Vrancea
•Busca Catalin, Focsani, Vrancea
Catalin Chihaia, Gura Humorului.

Dupa cum veţi vedea din comentariile noastre asupra standardului, există unele lucruri de făcut pentru a aduce rasa acolo unde trebuie să ajungă, în stadiul de omologare definitivă. Spunem “definitivă” pentru că noi considerăm că, din punct de vedere al populaţiei, ca număr şi aspect, rasa este pregătită şi întruneşte toate condiţiile pentru a căpăta recunoaşterea provizorie. ;

Raportat la momentul 29.03.2002, când a fost elaborat ultimul standard al Ciobănescului Românesc de Bucovina, rasa a cunoscut o certă evoluţie, concretizată prin: - reducerea elementelor străine rasei, - corectarea unor defecte fenotipice - o semnificativă omogenitate, inclusiv a culorii şi caracterului. De asemenea, s-a urmărit îmbogăţirea genetică a liniilor consacrate existente, prin aducerea în programele de selectie ale unor canise, a unor exemplare fenotipic corespunzătoare, utilizate la stâni sau la paza gospodăriilor, urmărindu-se transmiterea caracterelor la descendenţi.

Treptat, arealul rasei s-a extins, astăzi existând efective numeroase şi de foarte bună calitate (certificată în urma expoziţiilor canine) în mai multe zone ale ţării: - Bucovina – leagănul istoric al rasei; - Vrancea – unde, alături de canisele “de Plai Vrâncean” şi “de Varancha” există mulţi proprietari şi crescători; - Bistrita – unde dl. Marius Pop dezvoltă un nucleu al rasei, cu rezultate foarte bune; - Iaşi – trei canise sunt implicate în creşterea CRB: “Iaro”, “de Bârnova” şi “de Şapte Coline”; - Bucureşti şi – canisa “de Brăduţ”; Ploieşti - Arad; - Braşov; - Brăila – Canisa de Marianno detine câteva exemplare de valoare ;

Deşi rasa a înregistrat succese importante din punct de vedere numeric şi calitativ, considerăm ca mai sunt multe de făcut, existând câteva elemente care impiedică o evoluţie şi mai bună a rasei: lipsa unui program coerent de selecţie Fără o strategie unitară, fiecare crescător a dezvoltat un program de selecţie individual, bazat pe viziunea personală asupra standardului rasei şi pe efectivul canin deţinut. Unii au pus accentul pe aspectele de bază ale fenotipului, şi anume, caracteristicile anatomorfologice, alţii au selecţionat cu prioritate pe baza temperamentului corect (echilibrat), o însuşire vitală a unei rasei de talie mare, în condiţiile actuale ale urbanizării, iar o a treia categorie de crescători a pus accent pe elementele spectaculoase, de show, ale rasei: talia impresionantă, roba cu panaşe şi coama bine dezvoltate, capul masiv şi impresionant. Acest gen de manifestări, cum este acest simpozion, sunt excelente ocazii de a arăta interesul nostru, al crescătorilor si proprietarilor, pentru evoluţia rasei si pentru a justifica necesitatea cooptării oamenilor cu multă experienţă în creşterea CRB în colectivele care apreciază şi coordoneaza activitatea chinologica dedicată rasei. 2. interesul scăzut al chinologilor pentru rasă, Fiind o rasă fără recunoaştere internaţională, numărul celor care şi-au propus să deţină sau să crească exemplare din aceasta rasă pentru activitatea chinologică a rămas totuşi scăzut, principalul interes al deţinătorilor rămânând aptitudinile de pază ale CRB.

În continuare, vă prezentăm opinia noastră asupra unor elemente ale standardului CRB, opinie structurată pe baza: - Dezideratului nostru de a păstra caracterul utilitar al rasei, aşa cum a fost ea selectionată în timp, şi adaptarea câinilor pentru schimbările impuse de evoluţia societăţii umane; - constatărilor noastre asupra exemplarelor din teren şi a celor prezentate in expoziţii, - observarea tendinţelor actuale, care constituie argumente foarte importante în aprecierea dinamicii rasei.

(Chien de berger roumain de Bucovine)

(negru= precizările standardului

albastru = aprecierile noastre )

ORIGINE: România.

Aceasta rasă este de origine românească, eforturile tuturor celor implicati de- a lungul timpului în cristalizarea şi standardizarea rasei obligă toţi factorii implicati în omologarea internaţională să depună toate eforturile pentru ca CRB să rămână rasă românească, să fie recunoscută ca o valoare a poporului român.

UTILIZARE: Câine ciobănesc pentru turmele de oi şi pentru bovine. Excelent câine de pază. CLASIFICARE F.C.I.: Grupa II Pinscher-Schnauzer, Molossoizi, Câini de cireadă şi de munte elvetieni si alte rase Sectiunea 2.2 – Molossoizi, tip montan Fără probă de lucru. SCURT ISTORIC: Ciobănescul de Bucovina este o rasă naturală care s-a format în arealul Carpaţilor, în Bucovina, mai exact în nord-estul României. Această rasă a beneficiat de o atentie specială în ceea ce priveste selecţia şi ameliorarea, ceea ce a condus la existenţa tipului actual. In această regiune, exemplarele acestei rase sunt utilizate cu mare succes la paza turmelor si a proprietăţii. Acest câine mai este foarte cunoscut si sub denumirea de "DULĂU" sau "CAPAU" . Primul standard a fost redactat în 1982 şi reactualizat în 2001 de către Asociaţia Chinologică Română. Standardul actual, datând din 29.03.2002, a fost redactat şi actualizat în conformitate cu modelul stabilit de Adunarea Generală FCI de la Jerusalem în 1987. ASPECT GENERAL: De talie mare, impozant, temerar şi mândru. Dimorfismul sexual este bine marcat. Trebuie să inspire putere şi vigoare, inclusiv femelele. PROPORTII IMPORTANTE : Raportul între lungimea botului şi lungimea craniului este de 1:1. Lungimea corpului este uşor mai mare decât înalţimea la greabăn. Angulaţia scapulo-humerală măsoară circa 100-110°.

•Echilibrat, calm, foarte devotat, iubeşte copiii. Este neîncrezător faţa de străini. Excelent câine de pază pentru turme, plin de curaj şi foarte combativ contra eventualilor prădători (urs, lup, râs). Posedă un lătrat puternic, . Apropierea de teritoriul său a necunoscuţilor sau a animalelor, este semnalată printr-un lătrat foarte puternic, cu o tonalitate joasă, ce poate fi auzit de la distanţe foarte mari. Pe timpul nopţii, el patrulează în jurul proprietăţii sau a turmelor.
•Având în vedere talia mare, aspectul impozant şi scopul pentru care a fost creat (paza turmelor şi proprietăţilor) temperamentul CRB, ca şi a celorlalţi ciobăneşti româneşti, trebuie tratat cu maximă seriozitate. Caracterul echilibrat, devotamentul faţă de stăpân, instinctul de pază sunt caracteristici obligatorii.
•Susţinem, ca proiect de viitor, introducerea unui TAN în evaluarea temperamentului reproducătorilor rasei.

CAPUL

•Masiv, portul său este uşor ridicat în raport cu linia spatelui.
REGIUNE CRANIANA:
Craniu: Potrivit de lat. Axele longitudinale ale craniului şi botului sunt uşor convergente. Craniul, văzut din faţă, este uşor bombat; văzut din profil, este aproape plat; lăţimea craniului: la masculi 16-18 cm, la femele 15-17 cm. Arcadele zigomatice sunt potrivit dezvoltate. Protuberanţa occipitală este puţin marcată.
Stop: Uşor marcat.
•REGIUNE FACIALA:
Trufa: Bine dezvoltată si lată, de culoare neagră.
Bot: Tronconic, de aceeaşi lungime cu cea a craniului; bine dezvoltat, el se îngustează progresiv către extremitate dar niciodată nu devine ascuţit.
Buze: Groase şi bine aplicate, puternic pigmentate.
Maxilare/dinţi: Maxilare puternice; dentiţie completă (42 de dinţi) cu dinţi sănătoşi, bine implantaţi, de culoare albă; muşcătura în foarfecă. Muşcătura în cleşte este admisă.
Obraji: Nu sunt proeminenţi.
•Ochii: Sunt mici în raport cu dimensiunile capului; migdalaţi şi oblici, de culoare castanie sau uşor mai deschisă, niciodată de culoare galbenă. Pleoapele sunt bine pigmentate.
•Urechi: Prinse relativ sus, în forma de «V», cu extremitatea uşor rotunjită, căzute şi bine apropiate de obraji. Amputarea lor este interzisă.
•Aşa cum este descris de standard, capul CRB este un element care individualizează precis rasa.
•Rapoartele şi dimensiunile sunt bine precizate, toate elementele capului au o descriere exactă, practic, urmărirea obţinerii unor exemplare cu un cap întocmai ca cel descris în standard ar fi un deziderat obligatoriu, un element important in eforturile de omogenizare a rasei.
•Comparaţia exemplarelor prezentate în expoziţii şi considerate tipice, ne relevă o oarecare neomogenitate în ce priveşte conformaţia capului
•In acest moment, există, în principal, două tipuri de cap care se apropie de descrierea din standard, însă, cu toate acestea, diferite între ele:

Cap A

Aspecte pozitive în raport cu standardul

•Exprimă foarte clar ideea de masivitate definită de standard.
•Respectă laţimea craniului aşa cum e definită în standard
•Prezintă foarte clar convergenţa axelor botului şi craniului
•Buzele sunt groase
•Raportul cranio- nazal este corect.

Aspecte negative în raport cu standardul

•Stopul este mai pronunţat, fără să fie prea accentuat
•Buzele sunt groase, şi prezintă babine căzute, formularea “bine aplicate” din standard nu reflectă realitatea.
•Urechile sunt prinse aproximativ pe aceeaşi orizontală cu ochii sau ceva mai sus, prevederea de “relativ sus” din standard nu este evidentă

•La multe exemplare forma urechilor este deviată de la V, are aspect mai mult de lob cu vârful larg sau uşor rotunjit.

Capul B

Aspecte pozitive în raport cu standardul

•Stopul respectă foarte bine noţiunea de “uşor marcat”
•Buzele sunt bine aplicate, câinii prezintă rareori babine căzute
•Urechile sunt prinse sus, uneori foarte sus, forma lor este întotdeauna exact cea descrisă de standard, în forma de V cu vârful uşor rotunjit.

Aspecte negative în raport cu standardul

•Lăţimea craniului este la limită sau uşor sub valorile din standard
•Axele craniană şi nazală converg nesemnificativ, uneori fiind aproape paralele
•Aspectul general al capului nu lasă impresia de masivitate.

 

Trăsături comune:

•Ambele tipuri au pigmentaţie corectă
•Ochii sunt în ambele cazuri de formă şi culoare corectă
•Urechile sunt purtate lipite de obraji,
•Obrajii nu sunt proeminenţi.

Concluzii şi consideraţii:

•Capul de tip A reprezintă mult mai bine rasa, aşa cum a fost ea definită, precum şi încadrarea ei in rândul raselor molossoide.
•Propunem omogenizarea pe acest tip de cap, cu respectarea şi ameliorarea unor elemente:
1.evitarea promovării unor câini cu un stop foarte pronunţat.
2.omogenizarea urechilor corecte, în forma de V cu vârful uşor rotunjit, inserate mai sus sau cel putin la nivelul ochilor
eliminarea din standard a expresiei “buze bine aplicate” sau completarea ei cu expresia “babinele pot fi uşor lăsate/căzute”

 

•Pleoapele lăsate sau evidenţierea accentuată a pleoapei a treia nu sunt de dorit, trebuie penalizate în funcţie de gravitate

Muşcătura şi dentiţia.

•Descrierea muşcăturii este foarte corect facută in standard şi susţinem acordarea dreptului de reproducţie câinilor cu muşcătura in cleşte.
•S-a observat la multe exemplare care, în primii ani de viaţă, prezintă o muşcătură în foarfece ceva mai strânsă că, odată cu înaintarea în vârstă şi tocirea dinţilor, muşcătura devine în cleşte. Diferenţierea clară între muşcătura în cleşte moştenită şi cea astfel dobândită este dificil de făcut în acest moment, riscul eliminării unor exemplare de mare valoare doar pe criteriul muşcăturii este foarte mare în aceasta etapă de dezvoltare a rasei.
Mult mai important este să se urmărească o dentiţie completă şi cu incisivii de pe aceeaşi parte (maxilar inferior sau superior) perfect aliniaţi şi cu aceeaşi poziţionare (cleşte sau foarfece) faţă de cei de pe partea opusă.

CORP

GÂT: De lungime potrivită, gros şi puternic, lipsit de salbă.

Piept: Lat şi înalt, atingând nivelul coatelor; coastele sunt bine arcuite.

CORP: Masiv, viguros.
Linia superioară: Orizontală.

  Linia inferioară: uşor ridicată.
Greabăn: Puţin marcat.
Spate: Bine susţinut şi foarte musculos, cu zona renală de lungime medie.

Sale: Puternice, foarte musculoase.

Crupa: Musculoasă şi moderat înclinată către baza cozii. Trebuie să fie lată, dar fără exces.

Aspectul corpului este bine respectat de exemplarele existente in acest moment. Sunt doar câteva elemente insuficient urmărite pe care le subliniem:

•masivitatea corpului. Dorim o respectare a acestei descrieri prin evitarea extremelor, adică, evitarea deopotrivă a:
1.exemplarelor lispite de substanţă, uşoare, cu piept pronunţat îngust, cu aspect ogaroid;
2.exemplarelor prea masive, care tind să fie greoaie au afectată negativ aptitudinea de a se deplasa cu uşurinţă în teren.
la unele exemplare, linia superioară devine uşor ridicată înspre coadă, ceea ce denotă o propulsie deficitară pe trenul posterior şi duce la pierderea aspectului armonios al câinelui. Exemplarele cu crupa ridicată trebuie penalizate corespunzător

 

COADA: Prinsă destul de înalt. In repaos, este purtată jos, atingând punctul jaretului sau chiar mai jos; când câinele este atent sau în acţiune, ea este purtată ridicată, putând depăşi nivelul spatelui, în formă de seceră. Amputarea este interzisă.

•Reglementarea din standard referitoare la amputarea cozii trebuie mult mai atent şi mai exact aplicată.
•In acest mod, dorim să se evite promovarea unor câini care prezintă o coadă neconformă cu standardul, rulată în formă de inel sau purtată incorect pe spate.

MEMBRELE

MEMBRE: Cu osatură puternică.

MEMBRE ANTERIOARE:
Vedere de ansamblu: Văzute din profil şi din faţă, membrele au aplomburi bune.
Umeri: Omoplaţi lungi, puternici şi oblici, bine prinşi, foarte musculoşi. Angulaţie scapulo-humerală de circa 100-110°.
Braţ: Potrivit de lung şi foarte musculos.
Coate: Bine apropiate la corp, se mişcă cu uşurinţă.
Antebraţ: Puternic şi nu prea lung.
Carp: Solid.
Metacarpiene: Scurte, văzute din profil sunt uşor înclinate.
Labe anterioare: De formă ovală, compacte şi puternice, cu unghii de culoare neagră sau cenuşie.

MEMBRE POSTERIOARE:
Vedere de ansamblu: Foarte musculoase şi puternice, cu aplomburi bune.
Coapsa: Potrivit de lungă, lată, foarte musculoasă.
Graset: Unghiul articulaţiei femuro-tibiale este de circa 110°.
Gamba: De lungime medie, musculoasă.
Jaret: Văzut din profil, este lat şi cu o angulaţie potrivită; văzut din spate, este situat într-un plan paralel cu planul median al corpului.
Metatars: Robust şi net, cu aplomb perfect. Prezenţa pintenilor nu trebuie să fie penalizată.
Labe posterioare: De forma ovală, compacte şi puternice, cu unghii de culoare neagră sau cenuşie.

ROBA

PIELE: Groasă, bine aplicată, de culoare cenuşiu-închisă.

PAR: Părul este scurt pe cap şi pe faţa anterioară a membrelor. Pe corp, părul este abundent, drept, mai gros şi mai dur, atingând o lungime de 6-9 cm. Subpărul este mai scurt şi mai des, de culoare mai deschisă. Pe gât, părul este mai lung şi formează o coamă; pe faţa posterioară a membrelor, părul formează franjuri de lungime moderată. Coada este stufoasă, fiind acoperită de un păr mai lung şi mai gros.

•Roba CRB este, alături de cap, o caracteristică foarte spectaculoasă a rasei.

•Succesul în expozitii, în competiţie cu alte rase, insă si la publicul larg este determinat în mare măsură de aspectul robei, de prezenţa coamei, de coada stufoasă, de volumul robei.

•Considerăm că o mai mare atenţie asupra robei, prin amendarea exemplarelor ce nu prezintă coamă, franjuri pe toate membrele sau prezintă o roba prea scurtă, este de dorit.

CULOARE:

  Culoare clasică: Fondul trebuie sa fie alb cu pete bine definite de culoare nisipiu-cărbunos (lupie), tigrată sau neagră. Pe membre, se admit stropituri negre sau de diferite nuanţe.
Culori uniforme: Robele uniforme (fără pete), de culoare integral albă sau neagră, sunt acceptate dar nu căutate.

•Cu privire la culorile rasei, un aspect important de subliniat şi de discutat sunt robele mantalate.
•Interpretând ”mot a mot” standardul, aceste robe sunt considerate atipice, în ciuda faptului că există multe exemplare de certă valoare cu acest tip de robă.
•In opinia noastră, a elimina din genetica populaţiei roba mantalată este un lucru foarte anevoios. Soluţia corectă este acceptarea lor ca şi clasice.
•Fiind o combinaţie de aceleaşi culori, acceptarea robelor mantalate nu e de natură să inducă un aspect mai neomogen al rasei.

Considerăm mai degrabă robele tigrate (in fond tricolore), sau petele foarte deschise, mai mult galbene decât lupii,  generatoare de neomogenitate

TALIE SI GREUTATE:

Înălţime la greabăn:
Masculi: 68-78 cm, ideal 71-75 cm
Femele: 64-72 cm, ideal 66-68 cm
Greutate: În raport cu talia.

•Admitem că standardul în vigoare a fost elaborat intr-o fază a cristalizării rasei, când efectivul de câini cunoscut, măsurat şi etalonat era slab numeric şi stabilirea inălţimii la greabăn a trebuit să ţină cont de dimensiunile câinilor etalonaţi.
•Să nu uităm că, în  perioada respectivă, ca bază în elaborarea standardului, au fost măsurate exemplare provenite, în majoritatea lor, de la stâni sau din gospodării particulare, unde regimul alimentar este, de cele mai multe ori, necorespunzător.
•Odată cu creşterea acestei rase în canise specializate, se observă o sporire a taliei exemplarelor şi ca urmare a alimentaţiei corecte şi al potenţialului genetic al rasei.
•Având în vedere cele de mai sus, considerăm uşor subdimensionată talia menţionată de standard, argumentele noastre fiind următoarele:
1.Scopul pentru care a fost creată rasa a fost paza turmelor, inclusiv a bovinelor, în zonele limitrofe pădurii,  care implică lupta cu prădătorii naturali de talie mare. Cei mai frecvenţi prădători în România sunt lupul şi ursul. Un câine care sa tina piept lupului trebuie sa fie apropiat ca dimensiuni şi forţă de acest animal. Conform statisticilor,  lupii ating o inaltime la greabăn medie de 80 de cm si 60 de kg ca greutate. În consecinţă, talia CRB trebuie să se situeze cel puţin in jurul acestei valori medii
2.Individualizarea rasei în context balcanic trebuie să fie accentuată.  In ambele situaţii in care poate fi omologată rasa CRB: ca varietate distinctă a unei rase balcanice sau ca rasă de sine stătătoare, trebuie să aibă argumente clare şi precise de diferenţiere. Statura impunătoare, instituită printr-un  standard ceva mai ridicat ca înălţime la greabăn poate fi, cu siguranţă, unul din elementele determinante in acest scop.
3.CRB este încadrat în grupa II FCI- secţiunea Câini de munte. In aceeaşi secţiune cu CRB sunt poziţionaţi câini ca: Ciobănesc de Pirinei, Saint Bernard, Ciobănesc Caucazian, Mastiff de Pirinei etc, rase cu o statură şi o robusteţe superioară celei statuate de standardul actual al CRB. Considerăm că, la o talie şi o greutate similare, CRB poate concura cu succes la titlul de BOG cu rasele din secţiunea lui, fiind un argument important în popularizarea rasei.

4.Utilitatea câinilor în  perspectiva modernă este bazată pe alt criteriu decât agresivitatea extremă. Civilizaţia europeană (care se impune şi în România, odată cu aderarea la UE) induce, ca utilitate principală a rasei, paza proprietăţilor. Conceptul modern de pază si apărare, din ce in ce mai des intâlnit în toate activităţile care le presupun, este DESCURAJAREA, prevenirea atacului. Ori, ce poate descuraja mai eficient un potenţial atac, decât un câine de statură impresionantă, robust, cu un cap masiv, un lătrat puternic, un temperament temerar, lipsit de frică şi neîncrezător cu străinii, total devotat stăpânului?!

  Pe aceste considerente,  solicităm o viitoare modificare a standardului de înălţime a rasei într- un mod similar cu celelalte standarde ale ciobăneştilor româneşti, prin:

  - eliminarea limitei superioare a înălţimii,

  - fixarea idealului de inălţime la 76-80 cm pentru

    masculi si  71-75 cm pentru femele,

  - ridicarea minimului la 70 cm pentru masculi si

    67 cm pentru femele,

  - precizarea expresă că, în aprecierea

    exemplarului, să primeze armonia proporţiilor în

    aspectul general al câinelui, care trebuie să degaje,

    în acelaşi timp, masivitate şi vigoare.

  Până la data unei posibile modificări de standard, solicităm arbitrarea în spiritul acestei modificări.

DEFECTE:
Orice abatere fata de cele de mai sus constituie un defect care se va penaliza în functie de gravitatea abaterii respective.
- Constitutie fina sau prea greoaie.
- Caractere sexuale insuficient marcate.
- Lipsuri dentare altele decât PM1.
- Urechi cupate.
- Coada amputata.
- Exemplare obeze sau fara vigoare.
- Par împâslit sau scurt (mai putin de 6 cm).
- Par prea lung (depasind 9 cm).
- Absenta coamei sau a franjurilor de pe membre.
- Coada rulata, în forma de inel.
- Labe deschise, rasucite spre exterior sau interior.
- Coate deviate spre exterior.
- Miscare greoaie.

DEFECTE GRAVE:
- Expresie straina rasei.
- Ochi rotunzi, proeminenti.
- Urechi drepte.
- Linie superioara înseuata sau prea lunga.
- Par foarte scurt.
- Par buclat sau de alta textura decât cea prevazuta de standard.
- Ochi galbeni.
- Heterocromie oculara (ceacâr).
- Jareti de vaca.

DEFECTE ELIMINATORII:
- Agresiv sau fricos.
- Subiect atipic.
- Prognatism inferior sau superior.
- Absenta incisivilor sau caninilor.
- Albinism.
- Alte culori decât cele descrise în standard.
- Coada absenta sau atrofiata.
- Talie sub 65 cm sau peste 80 cm la masculi.
- Talie sub 62 cm sau peste 75 cm la femele.
Orice câine care prezinta în mod evident anomalii de ordin fizic sau comportamental va fi descalificat.

N.B.: Masculii trebuie să aiba două testicule cu aspect normal, complet coborâte în scrot.
Acest standard a fost revizuit de reprezentantii F.C.I., Dl.Raymond Triquet si Dl.Bernard Denis, la Gura Humorului în 22 august 2004.
Comisiile F.C.I. de Standarde si Stiintica au aprobat acest standard în cadrul reuniunii comune care a avut loc în data de 18,19 septembrie 2004 la Sarlat-Franta.
Comitetul general F.C.I. a aprobat acest standard în cadrul reuniunii care a avut loc în data de10,11 noiembrie. la Kyoto-Japonia.

Inapoi